Dumineca Orbului este un roman, înainte de toate, bine făcut, atât de bine făcut încât te îndoieşti câteodată de înlănţuirea verosimilă a întâmplărilor. Dar Cezar Petrescu posedă destulă rutină şi destulă ştiinţă a romanului pentru a motiva întotdeauna situaţiile şi a da iluzia că totul s-ar putea petrece aşa cum se întâmplă în romanele lui.