Am fost sclava Daesh - Jinan, Thierry Oberle

Availability: În Stoc Cod produs AMSV Category

7.30

Vezi coșul

Ai nevoie de informatii sau ajutor?

„Daesh a intrat in sat! Daesh ataca!” Jinan se astepta ca intr-una din zile sa fie nevoita sa plece in graba. Inca de la inceputul verii lui 2014, sentimentul unui pericol iminent se raspindise in intreaga regiune si, odata cu el, senzatia ca avea sa se prabuseasca o lume: a ei. Jinan avea optsprezece ani cind a fost rapita impreuna cu familia de jihadistii Statului Islamic. Era proaspat casatorita. Vinduta intr-o piata de sclave din Mosul unor luptatori Daesh, este sechestrata, torturata si obligata sa se converteasca la islam, urmind sa aiba soarta tuturor prizonierelor nemusulmane ale Statului Islamic, aceea de a fi folosite ca sclave sexuale de jihadisti. Timp de trei luni a trait intr-un adevarat infern, insa a avut noroc, reusind sa fuga.

    Din cuprins: La scoala domnului Shukri • O casatorie prost aranjata • Inchisoarea Badush • Falsul atac aerian • Intoarcerea la Tal Afar • Pietele de sclave pentru casele din Mosul • Abdullah „Geambasul”, angrosistul de femei • Apa cu soareci morti • Convertirea • Marea evadare

 

    Fragment:
    “Cu femeile sale disperate si copiii inlacrimati, Badush seamana mai curand cu un lagar de tranzit decat cu o inchisoare. Suntem incarcerate in spatele unor ziduri inalte acoperite cu sarma ghimpata, asteptand sa fim selectate.
    Odata cu lasarea serii, temperatura scade in sfarsit. In intuneric, zvonurile umbla de la un grup la altul. Viata merge mai departe… nimeni nu uita de rituri, insa trebuie adaptate, caci nu mai suntem acasa; asa descopar ritualul firului alb. Noi, femeile yazidite, avem obiceiul sa imbracam o camasa de boapte dar, cum aici nu avem, ideea de a o inlocui cu un simplu fir de ata de aceeasi culoare s-a raspandit cu viteza fulgerului. Ne purtam toate simbolul ca pe un colier, legat in jurul gatului. Daca ar fi s-o credem pe Gule, liderul nostru religios, Seicul Baba in persoana, ar fi transmis in secret aceasta instructiune.
    Temnicerii nu dau nici o atentie firelor ce ne atarna la gat in timpul distribuirii hranei.
    – Mancati struguri! I-am luat din viile voastre de necredinciosi, spune in zeflemea seful lor.
    Batjocoritor, vrea sa ne ridiculizeze pe noi, neam de tarani. Barbatii nostri si-au abandonat campurile, care, ramase nesupravegheate, au cazut prada jefuitorilor.
    La aceasta ora din noapte, jihadistii sunt in cautare de carne proaspata. Cu Jano langa mine, ma simt mai putin vulnerabila. Cat mi-ar placea ca in noaptea asta sa nu mai am optsprezece ani si sa fiu deja o femeie in varsta, ca sa nu atrag privirile libidinoase ale perversilor din Statul Islamic.
    Frica de viol ma obsedeaza. Aud in semiintuneric pasii santinelelor. Stau intinsa pe podea. Barbati circula printre noi. Fasciculele de lumina ale lanternelor umbla in zigzag, cautandu-ne chipurile. Vulnerabile si neputincioase, suntem la cheremul lor. De indata ce una dintre noi este reperata, isi pleaca repede capul pentru a-si ascunde faţa. Uneori in zadar, judecand dupa tipete.”